Poate că Jurnalul meu de aberații este doar un gând, sau mai multe, dar am nevoie de ceva care să mă reprezinte și pe mine. Povestea mea sună cam ciudat, dar nu imposibil de împărtășit. Începusem cu Jurnalul meu de aberații ca blog anonim. Avusesem un succes major până să am acel blocaj artistic, acum câțiva ani. Scriam destul de ok pentru un copil. Apoi, m-am gândit să mă expun și pe mine. Ușor-ușor, m-am folosit ca imagine chiar și pentru pagina de Facebook a blogului. Dar nu am rezistat prea mult. Sunt o persoană, până la urmă. Jurnalul meu de aberații va rămâne etern un loc pentru gândurile mele. Dar aici, e un loc pentru mine. Unde voi vorbi mai mult despre ceea ce simt eu într-un moment, ceea ce îmi doresc, ceea ce mă supără. Undeva mai elevat decât un status pe Facebook. Aici sunt eu. Aici voi vorbi mai mult despre mine, și mai puțin despre societate și ceea ce mă nemulțumește la ea. Aici voi abera despre cartea mea, despre viața mea reală, despre ceea ce am mai făcut. Aici e altceva. Și sper să vă placă aici.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 