Nu

Azi a fost din nou o zi destul de sugativă și ciudată din mai multe puncte de vedere. Multe persoane îmi încearcă răbdarea și chiar și mai multe chestii sunt monotone. Nu în viața mea, slavă Domnului, ci în general. În general, e monoton. Cam tot. Oamenii de pe stradă, liceul, profesorii, colegii…

Simt că nu aparțin aici. Că sistemul ăsta nu mă definește. Și că niciodată nu o va face. EU sunt EU. Voi face ceva cu viața mea. Pot învăța orice, dacă mă atrage. Și de asta am note mici. Mă rog. Mediocre. 8. Că nu mă atrage nimic din ceea ce se predă, nu mă va ajuta mai departe în ceea ce vreau eu să fac, nu mă va ajuta în viață sau la interviu. Conform liceului, ar trebui să fim niște mumii judgemental, plini de arfe și de zece pe linie. Nu, te rog, nu.