Faze de căcat la Spring

Faze de cel mai mare rang de căcat. Azi am mers la Spring cu prietena mea cea mai bună după ore. Iubitul meu trebuia să ajungă și el. Eram fericite, dar, cum fumăm, am zis să intrăm înăuntru și să așteptăm să se elibereze un loc la terasă. Supravegheam oamenii pe geam și îi judecam ”Uite, ăla cred că pleacă.”, ”Doamnee, dacă ai terminat de mâncat, de ce ai mai sta?”, ”Bă, ce față are ăla, nu mai pleacă odată?”- vreo 15 min. Am judecat oameni normali, care au venit ca niște oameni normali… să mănânce și să stea la taclale.

Am ochit niște tipe ridicându-se, după ce ea se uita pe geam în spatele meu, iar eu în spatele ei. Ies, merg cu pași repezi, îmi pun ghiozdanul pe masă, când- surpriză: se așază o tanti cu un plod în fața mea. Ridic sprânceana și o aștept și pe prietena mea, care venea din Spring. Venise deja. A fost foarte wow, când pusesem ghiozdanul era masa goală, am întors capul către prietena mea, apoi din nou în față și… what?

Femeia urâtă cu plodul: Asta e, puiule…, arătând spre odrasla ei urâtă. Stăm împreună.

Eu, cu toți dracii din lume: Ămmm, trebuie să mai vină cineva. (în mintea mea ”noi am ajuns înainte și tu te-ai trântit aici, mâncami-ai pula”);

Femeia urâtă cu plodul: Și la noi. Oricum eram aici de la început.

Îmi era milă de plod, că el nu se așezase, și se simțea cam prost. Parcă auzisem un ”hai, mă, mama”.

Eu mă ridic, îi și arăt puțin plodului chiloții, fără să vreau, că mi se ridicase rochia când m-am așezat și după m-am ridicat nervoasă și foarte brusc. Îi trântesc un ”Doamne ferește”, ea îmi răspunde cu un ”Păi da”, urmat de multe bolboroseli pe care nu le-am auzit, îndepărtându-mă. Trebuia să-i arăt muie. Și regret că nu mi se ridicase rochia mai mult. Mă rog, între timp se eliberase o altă masă.

Așezându-mă, dezbat situația cu prietena mea, care e uluită de ce oameni există. Mai rău ca-n RATB. Apare iubitul meu, și îi trimit pe ei să-mi ia și mie ceva, să rămân eu la masă, că na, îmi era lene. Stau vreo 20 min. Când se întorc, îi întreb ce a durat atât de mult. O babă nu se decidea ce să-și ia. ”Vreau asta, ba nu, adică ba da”, ”Aș dori o Cola Zero până se deci…”, ”Așteptați să comande doamna”.

Se așază la masă și se hotărăsc să meargă la nu știu ce patiserie să ia plăcinte, să stăm cu ele la Spring, ca țăranii proști. Se ridică și îi văd că se duc spre bordură cu fețe șocate. În mintea mea ”bolnavii pulii mele”. Așezându-se la masă, patiseria fiind închisă, prietena mea îmi povestește că un om cu bicicleta, pe care îl văzusem și eu ducându-se în direcția lor, a dat o tumbă și a căzut cu capul de asfalt. Pe unde trec mașinile. Ea s-a speriat și a pregătit telefonul ca să sune la salvare, dar omul s-a ridicat, a râs isteric vreo 2 min, apoi și-a continuat drumul. Măcar cheeseburger-ul fusese bun și nu cu un leu mai scump și cu pâinea arsă, ca la Romexpo. (Nu mergeți la Spring la Romexpo nici dacă muriți de foame.)

O fază mai puțin de căcat a fost când doi bătrâni de lângă noi se uitau la o hartă și vorbeau. Vine o tipă la ei, le ascultase convorbirea, și îi direcționează. Like ”faith in humanity restored”.

Faze de căcat de azi: colegii mei au invocat un magnetism al creioanelor pe o foaie cu YES, NO și am găsit un gândac super mare în bucătărie. L-am băgat pe Benjamin, motanul meu,în bucătărie, unde nu are voie de obicei, ca să-l omoare, pentru că scăpase. S-a așezat pe jos și a început să toarcă. Traume continue.