Oh, tu scrii despre heroină. SIGUR te droghezi!

Insuficiență de neuroni. Și mai vorbesc aici și despre ”sindromul Vaslui”, sau glumele de căcat de pe grupuri. De ce pula mea ai judeca o fată că se dă cu fond de ten, ăsta fiind principalul glonț pe care îl arunci către ea? Dacă ai ceva bun de spus, rău despre ea, atunci bagă și tu un argument valid. Dar în momentul în care ai probleme cam cu toată lumea… da, am început fraza. Tu ai probleme. Nu ei. Tu doar le absorbi negativismul.

Eu? Eu am mai scris pe Catchy, am mai făcut poze, am mai scris la a doua carte, deși nici măcar prima nu e publicată, m-am decis ce pantofi voi purta la lansarea care nici nu știu când va fi, outfit-ul, sunt doar foarte sigură pe mine. Sigură și că nu mă voi răzgândi (vezi să nu!), pe munca mea, pe neuronii storși și energia consumată spre binele definitivului. Definitivul meu nu are o definiție, nu prea există. E doar pe veci. E doar ceva la modul că dacă am un angajament față de tine, pe care EU mi l-am făcut, acesta nu va deveni obligație și îți voi fi loială pe viață. Și aici nu glumesc deloc.

M-am transpus în prea multe personalități, ca să primesc un ”Cartea ta e de căcat”, nejustificat de prost spus, de la oameni casnici fără experiență. Am trăit prea mult povestea asta, ca să nu prindă viață. Am plâns prea mult citindu-mi scenele triste. Am dormit prea puține ore, ca oamenii care nu se pricep să mă facă un copil prost. Îmi place prea mult ceea ce am scris, ca să fie un căcat. Le place și altora, deci sigur nu e un căcat. Măcar oamenii ăia nu mă cunosc, deci e plauzibil. Sunt prea încrezătoare, ca să vii tu să-mi zici că e o ”vomă literară”. Tu, profesor universitar, mânca-mi-ai pula și efortul depus; că de critica ta mi se rupe, cât de scârba pe care mi-o provoci față de țara asta, că tu cică îndrumi. Trăiesc cu tot dinadinsul momentul acela. Aștept cu mult prea multă nerăbdare, cum să nu existe?

Sunt o perversă notorie. Am avut scenarii de genul ”Oh, tu scrii despre heroină. SIGUR te droghezi!”– cartea neexistând încă, deci, pe viitor, mă aștept la ”Cămătarii din cartea ta aveau cuțite, sigur ai colecție, ca altfel de unde să te inspiri?”. Mă inspir din mă-ta. Mai pe scurt. Mă inspir din bazaconiile voastre notorii și foarte dobitoace de oameni care nu fac nimic cu viața lor. Da, fraților, scriu despre sex, curve, droguri, drogați, curve, idioți, curve, bețivi, curve, băutură, suferințe și curve. Asta nu înseamnă că eu le reprezint, înseamnă că îmi pot imagina orice. – Da, chiar pot. Și chiar sunt multe curve în cartea mea. De toate felurile, nu doar fizic.