De ce sunt oamenii atât de speriați de pulă?

Și nu orice oameni. Cei mai speriați fac parte din mai multe categorii:

Casnicele. Casnicele, frate, și nu mă refer la sensul propriu al cuvântului. Casnice la modul: curu’ cât ușa, cel mult 2mg de creier, gură mare, fără pic de gust în materie de orice, femeia neîngrijită și înșelată de bărbat pe la toate colțurile, dar care le spune vecinilor despre ce căsnicie mișto are ea. Casnica se va speria. Dacă va deschide o carte sau va accesa un blog, pe lângă site-urile de mame singure și urâte, iar acolo se va regăsi cuvântul ”pulă”, cel mai probabil că vita va face preinfarct, și se va refugia în halucinogene pentru tot restul vieții.

Masculul feroce și analfabet. Aici mă refer la Jean care conduce o dacia papuc cu numărul B 69 BMW, care e bronzat cu urme de ochelari de soare furați, și care încă folosește yahoo messenger și trimite constant ”v-and blugii, scz d-e mass [OrIgInAlY] [;x]”. Ascultă, în general, Guță și Salam, respectă toate posturile și violează femei pe stradă. Dacă se întâmplă miracolul să citească și să vadă acolo ”pulă”, cel mai probabil se va atinge între picioare, să verifice dacă a lui încă mai e acolo. Dar îl iertăm, pentru inițiativa de a citi.

Profesorii. Profesorii de la catedră, nu de altundeva. Doar unii. Dacă i-aș arăta unui profesor ce scriu pe blog, ar face orice ca să nu mă treacă clasa. Că stau cu pula în gură. Mersi, dar de fapt stau cu ea-n mână, că nu tastez cu limba. Genul de profesor care critică așa ceva, cel mai probabil a citit doar ”Ion” și ”Moromeții” la viața lui, adică singurele romane mai importante pentru el (nu zic că nu-s chiar ok ca și cărți), și știe doar trei poezii de Eminescu, preferata lui fiind ”Somnoroase păsărele”, sărbătorind de fiecare dată când primește o clasă de a cincea. În timpul liber își pune pe Facebook la status ”Numai predam si noi ;x”. Pe el nu am cum să-l iert.

Copiii. Prin copii mă refer la orice persoană mai mică, (ca mentalitate) cu doi ani, sau mai mult decât mine. Copilul va face tot ce-i stă în putință să își șteargă istoricul dacă îmi accesează blogul, să facă încă trei mătănii, să țină toate zilele de post timp de un an, și să facă acatiste să nu-mi iasă mie cartea la tipar. Bine, doar unii copii, de alții sunt chiar mândră. Acest copil va folosi Viber când nu are credit, și rooter-ul de Wi-fi pe ascuns. Acest copil e bătut cu făcălețul dacă ia nouă, ”că uite cât a luat vecina, a luat 9.20”, și nu prea știe să lege alte expresii în afară de ”După părerea mea, eu consider că”, adică ce face la școală. În situații neprevăzute, poate deveni enervant, și poate arunca cu muci.

Și, în general, lăsând gluma, mă refer la oameni. Oameni care își fac din frustrare un scop în viață, că le e prea lene să schimbe ceva. Oameni speriați de pulă. Oameni care se ascund după adevăr, și își croiesc o perdea a societății, din care uită să mai iasă. Lumea e dură, limbajul la fel.