Am o stare de nebunie maximă. Îmi vine să comentez la toată lumea, efectiv toată lumea de pe newsfeed, chiar dacă nu-i cunosc, cu ”muie”. De fericire.
Mă gândeam la răutate. E așa un cerc vicios. Suntem ignorați de oameni după care tânjim, dar și eu sunt ignorați la rândul lor, și tot așa. Dacă cineva e rău cu altcineva, atunci acel altcineva, devine și el rece. Așa se întâmplă la 40% din cazuri. Și se consolează cu poza asta.
Și nu înțeleg de ce. De ce să nu suportăm orice răutate, și să învățăm ce să nu fim. De ce nu am opri asta? Ne plângem prin poze de pe Virgin Radio Lebanon că oamenii sunt răi. Chiar și cei răi le sharuiesc, că și ei au primit răutate, și de aia sunt răi. Împroșcăm cu prea mult venin. Ne răzbunăm, prin răutatea față de alte persoane, pe cei care ne-au rănit. Ne schimbăm pentru oameni care nu mai sunt în viața noastră. Ca atunci când mă-ta îți zice să nu te îmbeți, dar tu te îmbeți, deși până acasă îți trece beția. Crezi că pe ea o afectează ceva ce nu știe? Și crezi că cei care ți-au făcut rău în trecut te-ar aprecia pentru că ai devenit ca ei? Ai fi ceva uzual. Muie.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 