Nu înțeleg superficialitatea. Nu înțeleg oamenii avizi după material și după imaginea exterioară, vrând să exprime complet altceva decât ceea ce sunt ei, de fapt. Oameni care nu-s în stare să mențină niciun fel de relație cu persoanele de sex opus, pentru că sunt indecise chiar și cu propria persoană.
Atâta timp cât nu te cunoști pe tine, nu deții tehnica de a lega o relație de prietenie/iubire/sex cu cineva. Degeaba te crezi superior prin momente pe care tu le numești ”revelații”, dacă acestea se bazează doar pe faptul că-ți dai tu seama că ești mai bun ca alții din N motive. Nu, nu ești mai bun, ești doar un om care încearcă prea mult. Încearcă prea mult să fie pe propriul plac, încearcă prea mult să-și calculeze viața și judecă lucruri de care nu a avut vreodată parte. Te complaci în căcaturi, doar pentru că simți că alții îți sunt inferiori, și prin asta crezi că înveți. Află că, poate din anumite puncte de vedere, le ești superior, dar și ei îți sunt ție, din complet altele. Fiecare plus are și minusuri, iar universul are balanța lui.
Așa că, te rog. Lasă-mă să trăiesc. O pot face și fără ideile tale fixe, de om singuratic. Te-am sărutat.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 