Doar azi ești tânăr. Doar azi ai x ani, y luni și z zile. Sau poate că azi e ziua ta. La mulți ani, dacă nimeni nu ți-a zis. Nu doar homeleșii sunt singurii cărora nu le zice nimeni asta.
Doar azi ți-ai pus acele întrebări. Mâine dimineață ți se vor părea penibile. Asta dacă le vei ține minte. Nu va mai fi nimic la fel de semnificativ ca azi. Azi e totul, și azi trebuie să începi. Mâine, cine știe ce te va împiedica? Nu te încrede în tine. Îți poți distruge visele. Azi fii spontan. Închide-ți telefonul și lasă planurile în van. Ce mai contează? Nu se va supăra nimeni, le explici a doua zi. Că ai vrut o zi doar pentru tine. Să te răsfeți, chiar dacă asta a însemnat a sta toată ziua în pat. Asta ai vrut tu să faci. Asta te-a inspirat. De asta ai avut nevoie. Iar, dacă nu înțeleg, se supără, nu merită.
Azi ești tu. Mâine poate vei fi altcineva. Azi ai o ambiție. Îndeplinește-o. Tu ești azi. Acum. Și trebuie să fii sigur de asta.
De mâine, ești mai bărtân.
Cu o zi.
Fiecare grăunță de nisip din clepsidră e un puzzle. Ceva din viața ta. Care trece. Încearcă să atingi fiecare fărâmă, înainte să o pierzi pe veci. E atât de dureros… Sunt oamenii bătrâni despre care zici cu atâta ușurință ”Nu mai aude bine”, ”S-a senilizat” etc. E ceva permanent, nu poți repara.
Te rog ca azi să trăiești.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 