și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ce se mai gândea, ba o femeie la geam, la fel. coaie, fumatul e mai mult decât un viciu. eu chiar meditez atunci când fumez. uneori uit să scot fumul. dar, alteori, mă întristez și nu pot fuma singură. îmi place și socializarea la țigaretă.
și, cum stăteam eu așa, mă gândeam… frate, îmi ador viața. e heavy, e cu suișuri și coborâșuri, dar uneori îmi vine să plâng de fericire. că toate chestiile de mai sus există. că nu e totul monoton.
îmi sare în ochi o stea foarte luminoasă, care se mișcă. acum 4 ani aș fi crezut că e un ozn. mă gândeam la faptul că eu văd avionul, iar oamenii din el cine știe unde se duc, de unde sunt, ce vor, cine sunt, ce fac, ce goal-uri au, pentru ce se duc în călătorie, cu cine etc. eu le vedeam avionul, ei habar nu aveau. vedeau doar un blur imens de luminițe, un așa-zis oraș;
rape, rape, rape.
vreau să ploo.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 