Când eram mică nu gândeam ca un copil. Gândeam și atât. Cam prea mult. Pe lângă multele mele jucării, căsniciile mele nefericite cu ele și etc., mi-am amintit de câteva care aveau povești inedite și mi le amintesc mai bine (oricum, voi face update-uri la postarea asta).
Frate, nu îmi pasă de ceea ce veți crede. Era caterincă, așa gândeam eu de mică, nu îmi băteam joc de ele sau ceva, efectiv le-am dat o viață cum unii o aveau deja. Nu îmi pasă de critici, ziceți ce vreți voi. Mi s-a părut prea tare ca să nu pun aici.
Deci, cele mai caterincă juci:
Doamna de la Auschwitz
Era prietena mea „de cafea”, și îmi povestea întâmplările de la Auschwitz. Și era foarte fericită, niciodată nu mi-a făcut probleme. Era cea mai bună prietenă a mea, și mă autoprivam de la ea, punând-o să plece în excursii cu copilul ei, pe cealaltă parte a patului, dar nu puteam vorbi… că nu se întorsese încă.
Maimuța Safira
Eram cu Tweety, soțul meu, și ne-am oprit pe un câmp să ne pișăm, și am auzit un copil plângând. Safira era. Ea fusese gravidă și alungată de acasă, apoi prinsă de arabi într-un câmp, și violată. Ulterior, unul dintre frații ei vitregi, adică fiul meu, se cuplează cu ea.
Uneori i-o leg lu’ Benji de după gât.
Copilul doamnei de la Auschwitz
Un copil trist mereu și traumatizat de ta-su. Aa, da, Doamna de la Auschwitz avea probleme cu el. Cu tatăl. Bărbatu’.
El era un nene găsit prin munți, singuratic și cam răutăcios, dar nu prea aveam tangențe cu el. Mă chema la câte un pahar, dar eu eram copil și îl refuzam mereu. E tricotat de o femeie bătrână, care nu știu dacă mai trăiește sau nu. Ce trist a sunat…
Îmi plăcea să-i smulg ochii
Clovnul
Chestia asta îmi dădea toate sfaturile posibile. Adică eu mi le dădeam, dar îmi autoprogramam că e el. L-am luat din casa unor oameni, mi-au zis să aleg o jucă din coș, și am ales-o pe cea care nu-mi făcea deloc cu ochiul. Parcă Ionathan îl chema, nu mai știu sigur, dar m-a ajutat în viață.
Aveam obsesia să-l desfac și a ajuns la spital.
Benji
El e juca mea actuală. Uneori, i-o leg pe Safira de după gât, alte ori se sperie de aparatul foto… e doar Benji.