Pentru ca probabil nu am nimic mai bun de facut. E o frustrare de moment.
La 13 ani erai emo si ascultai BVB si Tokio Hotel si Metallica doar pentru ca erau la moda. Te taiai ca sa vada tipul de care iti placea si sa ii zici ca nuuu, tu nu ai nimic, doar te-ai emotionat la melodii.
La 15 ani purtai carouri si ochelari de vedere, cumparati doar pentru ca sunt la moda. Oftalmologu ti-a zis ca nu ai nici pe dracu’, dar cine sa-l asculte?
La 17 ani purtai choker si maieu alb din dantela. Te dadeai cu ruj negru si erai fan Nirvana, adica ascultai doar Smells Like Teen Spirit. Uneori mai bagai si Hole dar nu te prindea deloc, dar e bine sa fii la moda. Asta asculta si mama, cred.
Acum ai 20 de ani, nu stii cine esti sau ce o sa le povestesti copiilor. Dorinta de acceptare te-a transformat intr-un om pe moment.
A! Daca pe tine curentele astea te-au inspirat spre gasirea sinelui, si ai reusit sa faci diferenta dintre „a copia” si „a admira”, toate felicitarile mele. Ma refer doar la cine se simte in postare. Moda-i moda, dar nu va bateti joc de ceea ce chiar reprezenta ceva inainte.
Pace.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 