Suntem minciuni – repost

Suntem, și chiar suntem. Câte vise neterminate încă hoinăresc în aerul pe care îl respirăm din cauza creatorilor lor, care s-au dus de mult? Câte iluzii am avut când eram mici, dar niciodată tupeul să le punem în aplicare? Suntem delăsători, pentru că dacă altul n-a putut, de ce să pot eu? Ne căutăm scuze penibile, și totuși, chiar și fără ele, odată ce realizăm ceva… cât ne vom bucura?

Ne vom simți împliniți și fericiți, vom fi cineva în lumea asta ”materială”, nimic mai mult. Și într-o zi, toată munca depusă și toate nopțile nedormite îți vor trece prin fața ochilor timp de o secundă; ultima secundă din viața ta. Și… s-a dus. Totul. Nu are cine să preia conducerea, e visul tău. A fost. A devenit realitate, iar tu ai devenit praf. Ți-ai irosit viața în jurul unui vis, pentru a îl face să conteze într-o lume diferită față de tine. Ai avut nevoie de părerea lor, deși nu ți-a păsat vreodată de ei. De fapt, nu de părere… de admirație. Ai primit-o. Și abia acum ești cu adevărat realizat. Nu va mai exista momentul în care cineva îți va spune numele pentru ultima oară. Ești etern în gurile lor, și asta contează.

Și, în fond, dacă stăm să ne gândim atât de deep, nu numai că trece viața pe lângă noi, dar poate că acest ”timp limită” are și el o relevanță. Oamenii sunt muritori cu un motiv. Să aprecieze viața. Că dacă am avea totul de-a gata, n-ar mai fi bine. Nimeni nu are viața perfectă. Și ăia care cred că o au perfectă sunt niște imbecili. Mereu viața ne creează o balanță. Mereu invidiem pe cineva, chiar și în subconștient. Oamenii sunt ofticați că cei bogați dau șpagă ca să intre undeva. Păi dacă erau la fel de deștepți ca voi, mai dădeau? Și dacă voi erați la fel de bogați ca ei, mai învățați? Și cine se descurcă în viață, până la urmă? Și cine a zis că oamenii bogați sunt proști? Nu te mai uita nici în stânga, nici în dreapta, nici în diagonală, nici măcar în spate, chiar dacă simți nevoia să adulmeci urmele trecutului.

Asta e impresia mea. Mereu ne naștem cu ustensilele de care avem nevoie pe drum. Unii le pierd, alții le strică, dar cel mai important, le-am avut cu toții la un moment dat…