M-am săturat să văd pe newsfeed:
„Nu te bucura că femeia ta e cea mai frumoasă. Bucură-te că e cea mai fericită.”
”Mărimea nu contează și banii nu aduc fericirea.”
”În viață nu contează cât ești de bogat, contează cât ești de fericit.”
blablabla.
Bă, chestiile cu fericirea, fericirea, fericirea, devorbăcutine și etc., cred că mergeau în perioada aia cu Romeo și Julieta, când mă-ta te obliga să te măriți cum îți vine ciclul și prezervativul era cel mai mare păcat, probabil mai mare decât sinuciderea. Nu contează legile, contează cum sunt aplicate/ interpretate. Fie ele scrise sau nescrise.
Oamenii au tendința să se revolte. Când fericirea nu era, se revoltau spunând că banii nu contează, și că fericirea e mai presus. Pe atunci, oricum toți erau plini de bani, nu prea realizau ce spun. Acum, nu mai sunt bani. Dar trăim pe același principiu ipocrit și de căcat. Trăim cu gândul că, sincer foarte adevărat, fericiți cei săraci cu duhul. Că ăia nu gândesc, nu meditează, doar trăiesc, mănâncă, fut și se cacă. Eu, una, m-am plictisit de îndoctrinarea asta prin Facebook. Cine ești tu să-mi spui mie că banii nu aduc fericirea? Sau că mai bine să fii fericit decât frumos. E o ipocrizie. În zilele noastre, nu poți fi fericit, dacă stai cu buboaie pe față, dar nu ți le tratezi, pentru că te gândești că frumusețea nu aduce fericire. Să te văd fericit cu găuri în față și șanțuri sub ochi, peste 10 ani. Să te văd fără bac luat și fără loc de muncă, că na, banii nu aduc fericirea. Să te văd futându-te numai în poziția misionarului, că na, nu contează plăcerea, contează doar să faci sex.
Fericit ești tu, cum ești. Dacă ești fericit fără bani, nu ești fericit. Ești obișnuit. La fel și invers. Fericirea e obișnuință, acomodare spirituală într-o zonă de confort. Trăiește tu, cum vrei, și aia e.
Scutiți-mă.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 
Și, făcând o paranteză ce face referire la găurile de pe față: tratamentele costa BANI.
Așadar, hai să fim fericiți, cu șantiere pe față
ApreciazăApreciat de 1 persoană
BANII ADUC FERICIREA! :))
ApreciazăApreciază
Fericit poţi să fii oricum; rupt, ars, cu coşuri sau fără, cu bani sau fără.
Doar că tu ai nevoie de bani, nu înseamnă că şi alţii au nevoie de bani. Reciproca este valabilă.
Orice te poate face fericit atâta timp cât ţie îţi place.
Desigur, alţii te-ar putea face o piţipoancă ahtiată după sex şi bani, iar tu i-ai putea face frustraţi urâţi, rataţi şi săraci. În fond, ambele părţi ar putea avea dreptate, fiindcă fiecare are prioritaţi diferite, este subiectiv, vorbeşte pentru a-şi confirma că ce face el este calea de urmat !!!
Iar oamenii sunt animale feroce când interesul cere, fie pe facebook, fie în tranşee.
Singurul criteriu obiectiv este cel natural, te naşti să-ţi transmiţi genele, mori după ce ai realizat asta.
Însă omul nu este doar un simplu animal, este un animal cu conştiinţă, iar conştiinţa este cauza nefericirii.
În fond, fericirea înseamnă bani dacă nu ai bani, nu înseamnă bani dacă ai bani. Fericirea înseamnă mulţumire.
Omul tot timpul vrea ceva, deci cu cât eşti mai mulţumit de ce ai, cu atât eşti mai fericit. Deşi pare plictisitoare, în fond, gândirea ce o critici are şi avantaje.
Apoi lumea nu era bogată în trecut, ba era foarte săracă, crâncen de săracă, doar că tu atunci ai fi fost ocupată cu prăşitul, iar cei ce ar fi scris, adică un Becali, un Ţiriac, nu s-ar fi plâns de bani, ci de fericire!
Până şi căsătoriile aranjate au avut un rost, fiindcă dacă nu aveau, nu existau. Până şi ele au adus multă fericire!
Poţi , stai cu buboie şi-ţi scrii cartea, murind fericit şi urât că o să ajungi nemuritor!
Deci este o chestie strict personală, însă, de regulă, ai dreptate. Eşti fericit într-o comunitate, iar comunitatea are nişte reguli, nişte standarde. A avea resurse, a fi inteligent şi a arăta bine, pentru a te integra şi a-ţi atrage partenerul, nu-i un „must” de azi, ci din totdeauna. Dar regulile au şi excepţii, iar excepţiile pot fi foarte fericite.
ApreciazăApreciază