Lo$T

M-am pierdut, luptând cu morile de vânt. M-am pierdut pe mine, luptând cu ei. M-am pierdut pe mine, pentru altceva.

Pentru copaci, pentru frunze, pentru verde, pentru roșu, pentru firicele de iarbă, pentru iarnă, pentru copacii bolnavi sau care doar năpârlesc, printre bărbați și femei, toți neîmpliniți.

De amorul artei, de amorul lui, de amorul meu, de al altora.

M-am lovit, așa cum lovește un bărbat. M-am suprimat, și m-am comprimat. Deși am trecut prin atâtea alături de mine, am trecut prin prea mult, și am nevoie să fiu nu eu. M-am confesat prea mult, doar ca să repet greșeala. Nu am mare importanță, sau așa credeam.

Iubește-o, și ține-o acolo. Nu o lăsa să plece de lângă tine. Nu și de data asta. For fuck”s sake, nu acum. Abia ai reușit să o aduci. Leag-o, dacă e nevoie. Fute-o, dacă te face să te simți și mai femeie. Hrănește-o cu chips-uri cu wasabi. Și va fi a ta. Dă-i ceai verde, pe post de apă. Nu se va balona vreodată. Fă-i spanking. Peste tot. Ca să îi pui pielea în mișcare. Și să transpire. Apoi mai fute-o încă o dată. Când te simți fericită, dă-i drumul. I se va activa Stockholm-ul, și va veni ea la tine, chiar dacă acum fuge, iar tu adormi cu frica de poliție. Ce tot vorbești? În mintea ta, nu e poliție. Aici se joacă după regulile tale.

Imaginează-ți chestii, ca să te chinui singur. Cum ar fi că te urăști și ai pierdut tot. Că nimeni nu te mai recunoaște, nimeni nu te mai iubește. Că intri în clasă, și nu ești în catalog. Că strigi să răspunzi la oră, iar proful te ignoră. TU crezi asta. De fapt, nu exiști. Meh. Vei fi fericit să realizezi că nu e așa. Și vei ignora pasele proaste. Trec.

Fă-ți un fisting mental, și vei realiza că viața nu e o tragedie. Că ești perfecționist în haos, iar haosul e ok.

~Live