2015 e etern

Deci, rămân la părerea aia a mea, abuzivă. Revelionul există doar ca să nu o luăm razna, ca să credem că avem un nou început, să avem ideea de reset, și motivația să schimbăm ceva în viață. Nu avem un nou an, ci doar o singură viață. Mi-aș trăi-o pe toată în acest așa-zis 2015. Ăsta, cu siguranță, e anul pe care îmi va fi cel mai greu să îl înlocuiesc cu 2016 atunci când scriu data.

Eu sunt extremistă, de felul meu. Mă gândesc că zilnic e, în primul rând, o nouă zi. Nu rezolvăm nimic dacă facem schimbarea după încă 364/365 de zile. Ci doar o scuză.

Prietenii mei sunt genul de oameni idioți, care nu se trezesc niciodată singuri și put a băutură. Dar asta e perfect, reflectăm cam aceleași condiții ale omenirii.

Anul ăsta? Probabil cel mai bun din viața mea. Cele mai puține lacrimi, drame, supărări… Cea mai bună/multă inspirație (bogată) la scris. Anul ăsta am trăit între mai multe lumi și între alter-ego-uri, dar e ok.

Aseară am visat că fumam iarbă într-un cort, garaj, ce o fi el, cu Drake și un coleg cu care nu am vorbit în viața mea, și a intrat mama peste noi, și s-a spart instant, că era mult fum acolo, și râdea. Mirobolant, nu?

Anul 2015 a fost, de asemenea, anul cu cele mai multe revelații. Anul încare m-am apropiat, consider eu, de divinitate, în care am avut noroc, în care sufletul meu m-a trădat. Anul cu cele mai puține târfe, anul cu cele mai trecătoare prietenii, dar mișto, anul energiilor duse la extrem. În care am descoperit… multe trupe?, mișto rău, și tari. Am descoperit și cele mai multe glume, sau le-am mai și creat. Am râs.

2015 = mult alcool, multe vicii trupești, de fapt, fericire, lacrimi, am arătat ca un bărbat, am arătat și ca o femeie, am arătat ca o pițipoancă, dar și ca o târfă; vara fără plajă, iarna fără munte, for life.