Am fost acaparată și singură, în suflet.
Știi sentimentul ăla, când o zi merge perfect, și dacă fiecare detaliu care pe moment ți se părea lipsit de sens prinde contur cu prezentul? Și indiciile din trecut se leagă de ceva?
Ziua de azi. Memorabilă, pe bune.
Când deja vu-ul devine inspirație și visul realitate. Când uitasem cum e să te îndrăgostești de ceea ce e în jurul tău și să dai năibii rutina care te-a persecutat atât de mult timp.
Să ai planuri, deși nu aveai punctul de pornire. Să le menții până ce faci unul din ceva nesemnificativ.
Asta e viața, până la urmă, cu toate urmările ei. Cu toate cicatricile pe care le lasă, cu toate rănile din care iese puroiul, iar noi dăm în continuu cu spirt. Doare, dar va trece. Dar există și creme. Cremele nu dor.
Când apuci să te salvezi pe tine și le ușurezi munca celorlalți.
Când schimbi un destin și știi că e bine.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 