Drumul meu spre Iad

Bună.  Sunt Iullia, şi am probleme mintale. Ca orice adolescent de 18 ani.

Am scris „Flori în păr”. Ceea ce a însemnat mai mult decat o carte. A insemnat tranzitia sufletului meu la un alt nivel. Ma ridic, apoi cobor, in universuri alternative.

Azi am realizat, din nou, ca intr-o zi poti face o gramada. Am fost la CT, cu mama, ca o ratata nu am luat exemplare din FIP, iar oamenii voiau si eu i-am trimis spre editura, iar aseara am visat un demon care ma machia si eu imi faceam selfie-uri.

Scriu ca un zombie chestii pe care le salvez si nu le folosesc la nimic, dar sunt eu.

Am baut multa limonada azi, ca sa nu imi fie rau. In general imi e rau.

Imi e rau pentru ca imi place sa fumez, si fumez mult. Pana cand in fiecare seara si dimineata am ajuns sa am ritualul de scuipat flegme. Vineri faceam o varianta la meditatii si la orice cerinta eu explicam semnificatia titlului si vorbeam de Bacovia.

Ridic capul. Cat am scris asta, s-a facut bezna. Sunt in tren. Si sunt bine. Ma duc inspre infern.

Inspre infernul meu, intunecat, ce miroase a lumanari parfumate. Un pat in care ma fut cu fiecare atac de panica pe care il am, peretii ce suporta mult prea multe, oglinzile, si pensulele de machiaj, cu care singura imi creez masca. Pe placul meu, nu a lor. Sunt sclava acestui infern si ii cunosc orice ipostaza.

Voi fi bine.