Vesnic voi trai in doua lumi. Vesnic incerc a da viata acolo unde nu a existat niciodata.
Sentinta asta ma prinde de la primele guri de alcool si imi provoaca greata. Sa convietuiesti cu Amy, dar in acelasi timp sa fiti forever apart. Sa nu apuc sa o vad, aud vreodata. Sa o ating, sa radem.
Realitatea devine de umplutura in momentul in care esti constient de ceea ce exista in capul tau. Introduci orice, orice. Numai sa scapi de asta.
Dar cum poti sa scapi de tine, cand nici macar nu te-ai ales? Cand nu iti dai sansa, dar te condamni pierderii. Si uitarii.
Asa ca puteti voi sa ii dati o sansa lui Amy. De ce? Pentru ca ea e in fiecare dintre noi. Si voi. Ii veti simti lipsa, si o veti vrea acolo. Ori ca sa ii dati un pumn in cap, ori ca sa o luati in brate. Pentru ca ea vine cu psihologie, drame. Ale ei, nu ale mele. Vine cu Principii cu tot. Vine cu solutii de neaplicat, dar umilitor si real de relatable. Cu tratamente ingrozitoare.
Pentru ca ea e genul de om alaturi de ea insisi, atunci cand nimeni nu a fost.
Pentru ca ea nu e reala, dar vrea sa fie.
For the record: am facut asta.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 