Ador liceul

Ador liceul. Oricine a inteles din asta ca eu resping cu toata fiinta sistemul si nu ii dau nicio sansa and so on, e un mare bou. Chiar daca e fata. Bou.

Ador diminetile de toamna in care deschid ochii si urmează sa ma plimb. Pana la liceu.

Ador acel bodyguard care era la poarta. Pacat ca nu mai e. Ador ca puteam face chestii rebele. Gen sa iesim din liceu daca ne e rau, daca e mama la poarta. Acum nu mai putem. Ador sa nu am treaba acasa cu printatul, pentru ca aveam in liceu imprimanta. Acum nu ne mai lasa sa o folosim. Ador curtea in care ma plimbam mancand prajituri de la bufet. Pacat ca acum nu mai avem voie in ea. Ador sa mai chiulesc de la desen sau sport. Dar acum oricine sta pe hol e dus la directoare. Ador sa învăț, la liceu. Pacat ca nu am ce. Dar lăsați, eu oricum citesc acasa. Da, stiu ca ma risc. Cum pula mea sa am tupeul sa invat cu alte cuvinte? Oricum imi da 5. Macar stiu pentru mine. Imi place sa merg la scoala, dar nu bolnava. Imi place sa lipsesc cand „i don’t feel like it”. Pacat ca acum te ameninta cu exmatricularea de la 5 absente.

Ador liceul. In fiecare dimineata plang. Si nu mai stiu de unde sa imi iau scutire, de la medicul meu, dar pentru ce pula mea. Auziti, se da pentru depresie post-liceala? Sau pentru „la scoala e o laba, eu fac meditatii, ca am bac”?