Cum era să pierd „Flori în păr”

Eram liniștită. Era seară, și beam ceai. Mai corectam la „Flori în păr”, țin minte că era toamnă, cred. Înainte să continui, trebuie să menționez că sunt fecioară cu ascendent în scorpion. Deci, control freak până la moarte. Genul de om „bă, da, sunt nașpa cu tine, dar taci, că habar nu ai cum sunt cu mine”. 

Mă ardea la plămân și zic să salvez. Era 1 AM. Dar ce ar fi ca, înainte să salvez, că totuși am corectat vreo 200 de pagini azi, să îmi trmit pe mail? Off, ok. Ce pisăloagă sunt cu mine.  Și văd eu că în folder mai am povestioare începute, inclusiv PLM666, continuări care încă nu erau pe Wattpad la momentul respectiv. Ok, super, fac un atașament d-ăla de 20 de fișiere, cred, de le-am dat în două mail-uri, că depășiseră limita, și merg să fumez.

Îmi savurez țigara, mă joc cu fumul, îmi torn și suc într-un pahar, ce să mai, cafenea moca în 15 minute. La lumina hotei, pelicula de fum se răsfira și îmi intra în ochi, și muzica din trailer îmi suna în cap. Cea de la primele cadre din „Vegas”. Fericită, realizată, aspirând la momentul în care voi putea ține asta în mâini, fără să mai am nevoie de nimeni și nimic, intru încet în cameră. Și văd frumusețea asta pe ecran:

locker_v552

La început, o ignor. Mai eram și pe un articol, ceva gen diacritica, nu mai știu sigur. Ceva ce avea legătură cu corectura. Dar văd că nu se închide. Deci nu e reclama de pe site-ul respectiv. Tab-ul e în bara de Windows.

Încep să tremur toată. „Flori în păr” din fața mea se închisese, încercasem recover, pula mea, numai caractere ciudate peste tot. Restul scrierilor mele, la fel. Poze, notițe, absolut tot, criptate.

După ce mi-am băgat pula vreo jumătate de oră în viața mea, șocul a trecut, nervii au fost eliberați și am început să plâng. Nu, nu plângeam după cele trei începuturi de cărți nesalvate nicăieri și netrimise pe mail, plângeam la gândul că poate nu aș fi trimis ceea ce am trimis.

Ca chestie: habar nu am, nici acum, de unde căcat luasem ăla. În general, folosesc calculatorul pentru Facebook, scris, VICE, filme și gaming. Deci, cel mai posibil luasem vreun torrent cu vreun film sau joc, că altfel nu îmi explic.

Până la urmă, m-a ajutat prietenul meu, aveam într-un folder ascuns niște foldere ciudate (coaie, unul dintre ele se numea TOR). De atunci, periodic îmi verific %programdata%, din my computer, să nu am vreun folder ciudat. De obicei se numește TOR. Și folderul e acolo cu mult timp înainte să se declanșeze virusul, că na, scanează cam tot ca să cripteze ce vrea el. Cică nu se aplică la extensiile cu majuscule. Mă rog.

A fost momentul în care m-am bucurat că sunt așa maniacă cum sunt.

Publicat de Miss Understood

about.me/iulliaionita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s