Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.
De ce? Că nu puteam accepta că totul nu e cum vreau eu. Ca autor, ești un fel de D-zeu al operelor tale. Dar, când nu totul merge cum ai tu chef și te izbești de „cruda realitate”, ai o mare predispoziție la depresie, din aia gravă. De ce? Pentru că te obișnuiești cu a croi destine, a îmbina, a combina, a despărți, a face pe X să se fută cu Y etc. Astfel, realitatea își pierde din autenticitate.
Dar nu îți irosi unicitatea. Când o poveste te chinuie și ți-o povestești singur înainte să adormi, pune-o în Word. E vreun drum de aproximativ 2 ani (la mine așa a fost), dar merită. Lumea îți va citi universul. Născut de tine. Și asta contează.