Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, dar pentru societate asta mă numesc outcast. Edgy, cum vreți voi. Sunt eu, mereu am fost așa, am ajuns la optișpe ani fiind așa, so… yea.
Băi, dar ce nu suport, copiii ăia care se cred diferiți și folosesc asta doar ca pe o scuză să nu facă nimic cu viața lor. La șaișpe ani nu știu să pună cratima, dar de ce să meargă ei la școală, când pot să bea să se facă praștie în parc la Unirii și să apară la știri?
Băi, nu te duce la școală, ok. Dar caută, mă, pe net măcar unde se pune cratima, de ce, când să scrii cu literă mare, când nu etc.
Unicitatea constă și în ceea ce faci pe lângă. Adică nu mă înțelegeți greșit, majoritatea artiștilor au fost/ sunt bețivi and so on, dar ăia măcar fac ceva. Compensau alcoolismul and stuff cu tot ceea ce făceau ei, arta căreia îi dădeau viață. Lol?
Ai cinșpe ani, te doare ficatul, borăști zilnic în parcuri, mă jur că tu ești mai apropiat de pet decât emo de hainele negre, dar…
„SUNT DIFERIT DA? NUMAI SUPORT ACEASTĂ LUME CARE M-Ă JUDECĂ PE NEDREPTATE! AM VOIE SĂ FAC CE VREAU, PĂRINȚI MEI NU MIA-U OFERIT NIMIK, IO TREBUIT SĂ LUPT PENTRU TOT, STA-ȚI AȘA, MAMA, AI ZECE LEI SĂ-MI I-AU UN PET?”
Nu. Nu mai folosiți pretextul de „diferit” atunci când sunteți doar proști. Un om care se simte diferit, adesea, suferă, nu știe ce e neregulă, și crede că problema e la el. Repeți clasa a zecea? Wow, asta te face diferit de colegii tăi? LOL!
Sau wow, ești outcast pentru că gen copiezi o celebritate, care era și ea un outcast? WTF.
Fii tu însăți/însuți, indiferent. E treaba oamenilor să te eticheteze, nu a ta. Treaba ta e să nu le lași să se lipească de tine.
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 