Cum e să fii scriitor în România?

(foto: Marian Stănescu)

Scriitorul nu e autor, nu știu ce e cu titlul ăsta.

Mișto, dacă e după mine. Dar, dacă vrei să publici, pregătește-te pentru:

1. Comparația cu marii clasici:

Se va găsi, dar neapărat, un retard care să te numească „I.L. Caragiale de România! Mare om!” sau Eminescu. Sau oricine a fost cândva mare sau încă e. Nu există. Orice fanbase ai avea, va veni omul care te va face să te simți fără carieră… nici măcar cu una ruinată.

2. Bănet

Se va găsi sută în mie un cretin care să te întrebe de ce procent beneficiezi, dacă primești în plus, dacă accepți bacșiș la lansări, dacă ai bani de pâine, dacă ești un artist ratat, dacă poți trăi din scris sau, pur și simplu, cât primești tu, în general. Și ți se ia tot cheful de pasiune, te simți ca ultimul sărman, dar apoi prostul pleacă, și îți revii. Că prostia e contagioasă doar pe moment.

3. Autobiografie

Mai apar și fanii înrăiți care îți vor da mesaje kilometrice în care ei clar găsesc în cartea ta aluzii la viața ta personală. Nu există excepții. Vor face ei ceva acolo, un fanfiction nebunie din care să reiasă că eu sunt, de fapt, Amy, și că am în secret o trupă de ROK foarte P E R I K U L U A S Ă .

4. Mocăngeală

Apar specimene ori foarte eșuate ori foarte proaste care, după ce că mă mai caută prietenii pe Goagăl și îmi dau screenshot cu „flori in par pdf online gratis pls”, îmi mai și scriu în privat că unde găsesc ei cartea online. Le dau link de unde să o cumpere, că na, omul mi-a cerut „online”, adică înainte să mă crizez pe interior, poate nu am înțeles eu bine. Omu’că NU!, n-am înțeles eu bine!!!!!!!! ONLAIN ADIK GRATIS WATTPAD CV. Și îmi vine să îi fut în gură, dar nu mă pretez, sunt o doamnă, ce pula mea?

5. Prefăcătoria ăluia cam sărac cu duhu’

Ăștia sunt ăia care nu neapărat că nu au bani, că nu judec oamenii care nu au bani, dar au simțul politicianului într-o comună de care nu  a auzit nici Google Maps. Și vin la mine, că ce genială e cartea mea. Mă bucur, ms molt, nu știu ce. Că e O OPERĂ DE ARTĂ. Dar nu au citit-o. De unde o pot lua pe „moka”? Și aici intervine punctul anterior. Le zic: bă, că nu, că site-ul editurii, cărturești, că muncă, cică supporting your local values, vezi dacă vreun prieten o are etc. „ AAA YO ERAM SIGUR KA IE UN KAKAT DE KARTE ORIKUM NU VEZI CE DRAK SA DAU IO BANI KA AI DAU PE BERE BUCEGI SH CANEPA STROPYTA CU TYMYSHOREANA HAI MARSH”.

6. Fanii obsedați

Ei sunt oamenii chill care te salută pe stradă, apoi își fac curaj să te bage pe Facebook la prieteni, după ce oricum te urmăriseră jumătate de an, și sunt fericiți că și-au făcut curajul, apoi îți adaugă tot grupul de prieteni și vrea să se infiltreze. Nu, nu sunt puțini. Că ar fi bine. Ăsta cred că e mai degrabă fanul fals pe interes.

7. Marketing

Bă, la carte, la o pictură, la o melodie, la un aparat auditiv, bă, la orice trebe’ chestia asta. Doar că aplicată în felul tău. Și te costă timp, bani și energie. Dar merită. Și te chinui ca un bou să muncești înzecit, așa că intervine următorul punct:

8. Pseudoscriitorii copiatori

Ăștia-s ăia care scriu cărți-broșură pline de greșeli gramaticale și cu scrisul foarte mare, de din câteva cuvinte ajung la o sută de pagini, care au plătit la editură să li se publice și care și-o ard și o sug foarte prost, extrem de prost la lume, și speră ca tu să nu afli. Care se dau prietenii tăi, amicii tăi, co-artists like, dar apoi te mănâncă de cur. De faci o muncă și te copiază, o fură, cu nerușinare, nici măcar pe felul lor, ci pe felul tău, care acum un an într-un interviu luat din milă ziceau ceva, apoi după un an, după ce te-au cunoscut pe tine, ziceau, la un alt interviu luat din milă, ce zici și tu acum, ca răspuns la aceeași întrebare ca în interviul precedent.

9. Pseudoscriitorii pe interes

Ăștia-s gripa pământului. Deci, dacă boala asta ar exista, fizic, ei ar fi. Gripă d-aia cu mulți muci, temperatură, și netratată. Mă jur. Nu ca scriitori, nu ca pseudoscriitori, ca și categorie socială. Oamenii ăștia se agață de cea mai mică reușită a ta, doar pentru a fi permanent prezenți., și nu poți scăpa de ei, că deja și-au pus rădăcini în orice proiect de-al tău, transformându-l într-un proiect comun. Și, dacă-l fuți în gură, se victimizează, și ești o persoană rea. Și nici nu te poți lua de el public. De ce? Păi… tu ești cineva… dacă el se ia de tine, le pasă tuturor… dacă tu te iei de el… da, te-ai prins. Nu îi pasă nimănui și te faci de cacao.

10. Ăia care le știu pe toate

„sunt sigura k cea c ai scris ai skris ca u iei droguri de ex marijoana an loc sa te rogi an fiecare zy ar trebui sati, fie rusine fato ioam gasit cartea t-a a venit o pretena cu ea an parc si eram gen wdfac ce scrie acolo cas cuv urate dc promovati asa cv ka sa anvatati copii sa injure?!?!?!?!?!”

Lăsând gluma, ăsta e un mesaj cu copy-paste de la o doamnă foarte elevată, undeva la treișpe ani, nu că vârsta ar conta. Ăștia le știu pe toate, vin la tine să îți spună că dacă scrii cărți cu criminali ești urmașa unui ultim rămas de prin secta lui Manson, că dacă scrii cu sex faci videochat, cu droguri adică ce drak sigur ejti dealer and so on, și încep să îți citeze din Poptămaș ca să realizezi ce persoană oribilă ești, și că să te lași de scris.