Arhive categorie: adevar

Copilărește, în pana mea!

Când eram doar un copil, eram o pastilă de energie. Probabil că mi se trăgea fiindcă proveneam dintr-o familie mega-unită (stăteam cu mama și bunicii, cel puțin de două ori pe săptămână venea și unchiul meu cu prietenii săi, mai ceva ca în Sims). Eram obișnuită ca toți oamenii mari să mă bage în seamă.Continuă lectura „Copilărește, în pana mea!”

Mulțumesc, societate!

E deja ştiut faptul că trăim într-o societate cu standarde făcute la beție şi unde ăla mai prost stă pe curul lui şi devine în mod uluitor deştept. Cei care nu mă cunosc m-ar numi o revoltată, o altă gură care se ridică şi care oricum nu rezolvă nimic.

Despre depresia postliceală

Se aseamănă cu Stockholm-ul, doar că ești conștient, și te frustrează teribil.   De când mă știu, nu îmi plăceau materiile alea, și cititorii mei fideli știu asta. Ador să studiez în timpul liber, să citesc, să lucrez, însă, informația asta, venită pe tavă, mi se pare clișeică, boring, inutilă, laolaltă etc. Niciodată nu m-amContinuă lectura „Despre depresia postliceală”

Cum e să fii scriitor în România?

(foto: Marian Stănescu) Scriitorul nu e autor, nu știu ce e cu titlul ăsta. Mișto, dacă e după mine. Dar, dacă vrei să publici, pregătește-te pentru: 1. Comparația cu marii clasici: Se va găsi, dar neapărat, un retard care să te numească

Outcast vs. Prostie

Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, darContinuă lectura „Outcast vs. Prostie”

Artă „prozaică”, part II

Artă prozică.   Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.

Cum era să pierd „Flori în păr”

Eram liniștită. Era seară, și beam ceai. Mai corectam la „Flori în păr”, țin minte că era toamnă, cred. Înainte să continui, trebuie să menționez că sunt fecioară cu ascendent în scorpion. Deci, control freak până la moarte. Genul de om „bă, da, sunt nașpa cu tine, dar taci, că habar nu ai cum suntContinuă lectura „Cum era să pierd „Flori în păr””

Artă prozică

  Cuprinsă de paragrafe din povești în care nu voi fi nici măcar un copac din decor, îmi contemplez viața. Aleg din nou să scriu despre lucruri random ce îmi vin în timp ce bat la tastatură. Mă gândesc la originalitate. Dar și la ideea porției. Nu e bine să fumezi 2 țigări una dupăContinuă lectura „Artă prozică”

Strivim corola de minuni a lumii

Am o teorie foarte aberativă ce merge perfect cu zilele noastre. Sunt oricum, frate, dar nu înapoiată. Deci accept orice e nou, de obicei nu prea îmi dau cu părerea la ultimele trend-uri or something, dar sunt foarte pusă pe o chestie: bă, oameni buni. Știința evoluează. Oamenii evoluează. Misterul dispare, ușor, ușor. Copiii trăiescContinuă lectura „Strivim corola de minuni a lumii”

De ce trebuie să fii beat-mort de Revelion

Revelion. Revelație, reveal, pula. De revelion, trebuie să treci beat în noul an. Ca să fii neutru. Apoi, ca să uiți tot ceea ce ți-ai propus pentru noul an. Să te trezești la cinci după amiaza, pe 1 ianuarie, pe un WC, și să realizezi… anul ăsta mai are rost să fiu bun? Oricum aContinuă lectura „De ce trebuie să fii beat-mort de Revelion”

Scrisoare către profesori

Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea.