Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”

Călătoria mea

Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. EContinuă lectura „Călătoria mea”

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești,Continuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”

(H)eroina mea literară

„Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina.” EMOȚIILE SUNT MAI TARI DECÂT ORICE DROG EXISTENT.   Oricât ai scrie. E povestea aia care nu se vrea terminată. Povestea care nu te lasă să o îndrumi cum vrei tu. Povestea la care te gândești când ești beat. Povestea cuContinuă lectura „(H)eroina mea literară”

Ce e de moment, e de moment

scrie. fă ceva pentru momentul „acum”. fii tu, și exploatează-te la maximum. ce anume? pe tine.  și unicitatea ta. bagă la păcănele ăia 5 lei la curse de câini, sau ia-ți un salam. se duc oricum. scrie. dacă acum vine, acum e. și nu va mai fi. nu o nota superficial, pierzându-i tot suspansul și unicul.Continuă lectura „Ce e de moment, e de moment”

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Cine se aseamănă NU se adună

Decât în clasele I-IV. Și asta am crezut mereu. Persoanele diferite, vor avea constant de învățat una de la alta, decât oamenii la fel, care plutesc pe loc, fac aceleași lucruri și nu se ceartă niciodată, exact ca o sectă.

Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.

Ești un bou. Și… ultima oară, nu era atât de frig aici. Era mult mai cald. Puteam bea apă rece, fără să o simt cum se duce pe gâtul meu cald, amorțit, de pastile. Puteam face multe, dacă am fi vrut. Am fi avut o lume numai a noastră, în care noi eram protagoniștii, doarContinuă lectura „Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.”

Ce (Am zile)

Adesea ne pierdem. Ne autodispărem și ne dăm vanish. Din păcate, de cele mai multe ori, în nimicuri. Și viața trece pe lângă noi și ne trezim într-un ospiciu, ca mama Samarei Morgan. Am zile în care înțeleg orice stare a oamenilor, dar mi-e lene să detaliez. Și încă vreo zece mii de concepții caContinuă lectura „Ce (Am zile)”

Ce nu înțeleg eu

Nu înțeleg superficialitatea. Nu înțeleg oamenii avizi după material și după imaginea exterioară, vrând să exprime complet altceva decât ceea ce sunt ei, de fapt. Oameni care nu-s în stare să mențină niciun fel de relație cu persoanele de sex opus, pentru că sunt indecise chiar și cu propria persoană.