Scrisoare către profesori

Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea.

De mult timp

De mult timp n-am mai scris aici. Nu am timp sau chef. Nu știu, e o perioadă aiurea din punct de vedere psihic, care mă face să vreau să dorm vreo două săptămâni, și să plâng în fundul curții. Apoi, îmi amintesc că n-am o curte. Am multe notițe cu „idei blog”. Dar nu potContinuă lectura „De mult timp”

Ziua în care ea nu exista

Și era ziua în care se amplificase acea nebunie, în care nu eram sigură dacă exist. Și nu știam care dintre ființele mele a fost afectată. Și am simțit o durere în splină, voiam să mă așez, dar acea voce îmi zicea că nu, că e ok, că să nu-mi mai iau în serios oriceContinuă lectura „Ziua în care ea nu exista”