„De ce am coșuri?!”,„De ce nu mă ia lumea în serios?!”, „De ce nu-mi dă aia bere? Mai sunt doar doi ani!”, „Abia aștept să cresc… dar mama să nu îmbătrânească! Nici bunicii, nici… și nici să nu aibă nimeni așteptări de la mine!” Abia am așteptat să fac 18 ani. Acum am 19. KillContinuă lectura „18 ani [clean]”
Arhive etichetă:viata
Atinsă
Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”
Călătoria mea
Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. EContinuă lectura „Călătoria mea”
Ritual psihologic spre găsirea sinelui
REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești,Continuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”
Cădere
Cădere de la etaje imaginare ale problemelor oamenilor de rând, probleme neimportante sau nu la fel de importante precum cele grave, dar nici inexistente. Îi aud strigătul, și îmi șoptește într-una că ar trebui să fiu singură, singură pe lume.
Cum e să fii scriitor în România?
(foto: Marian Stănescu) Scriitorul nu e autor, nu știu ce e cu titlul ăsta. Mișto, dacă e după mine. Dar, dacă vrei să publici, pregătește-te pentru: 1. Comparația cu marii clasici: Se va găsi, dar neapărat, un retard care să te numească
Outcast vs. Prostie
Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, darContinuă lectura „Outcast vs. Prostie”
(H)eroina mea literară
„Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina.” EMOȚIILE SUNT MAI TARI DECÂT ORICE DROG EXISTENT. Oricât ai scrie. E povestea aia care nu se vrea terminată. Povestea care nu te lasă să o îndrumi cum vrei tu. Povestea la care te gândești când ești beat. Povestea cuContinuă lectura „(H)eroina mea literară”
Un minut
Un minut în care nu faci nimic cu viața ta. Un minut în care speri ca persoana de care îți place să-ți răspundă. Un minut în care aștepți un răspuns important. Un minut în care ți s-a rupt unghia; până-n minutul ăsta o aveai. Un minut de nervi. Un minut în care fuți tot peContinuă lectura „Un minut”
Artă „prozaică”, part II
Artă prozică. Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.
forever apart 1.0
Era o seară de iarnă în care își săvârșise toate planurile. Era întuneric pe strada ei și copacii erau desfrunziți. Nu exista nimic mai presus decât Sărutările de pe pielea ei Albă ca varul Ruptă din zăpadă Caldă ca nisipul Tristă ca o înmormântare Înmormântarea ei.
7 octombrie
Afară e un ger crunt. Simt cum frigul ăsta îmi taie obrajii, ca o lamă ascuțită. Și acum mă cam doare pe interior. Deși nu mai ești aici, cum rezistă trupul tău firav? Cum de nu e înghețat? Ai uitat cutia?
Lo$T
M-am pierdut, luptând cu morile de vânt. M-am pierdut pe mine, luptând cu ei. M-am pierdut pe mine, pentru altceva. Pentru copaci, pentru frunze, pentru verde, pentru roșu, pentru firicele de iarbă, pentru iarnă, pentru copacii bolnavi sau care doar năpârlesc, printre bărbați și femei, toți neîmpliniți.
Suntem minciuni – repost
Suntem, și chiar suntem. Câte vise neterminate încă hoinăresc în aerul pe care îl respirăm din cauza creatorilor lor, care s-au dus de mult? Câte iluzii am avut când eram mici, dar niciodată tupeul să le punem în aplicare? Suntem delăsători, pentru că dacă altul n-a putut, de ce să pot eu? Ne căutăm scuzeContinuă lectura „Suntem minciuni – repost”
Ploaie eternă
Toți care îmi citesc blogul știu că sunt prietenă cu ploaia. Cu vremea mișto, cu cer alb și copaci desfrunziți. Cu acea stare pe care o ai când afară ninge/plouă torențial, iar tu stai acasă și mă vezi pe geam, plimbându-mă și scoțând de trei ori mai mult fum atunci când fumez, decât vara. ȘiContinuă lectura „Ploaie eternă”
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 