Volumul 3 din Percepții Inconștiente

Toată copilăria mi-am petrecut-o gândindu-mă că tata voia să ascundă asta de mine. Unde mi-ar fi zis că s-a dus mama? Că l-a părăsit, sau ce? Că m-a părăsit și pe mine? Că a făcut un accident de mașină? Proasta de Lilith ar fi venit încă în vizită la noi, pretinzând că e totul ok? Ea în pușcărie, mama executată, tata triumfător și victimă, în toată povestea. Sunt sigur că amândoi au lucrat-o pe mama.

Furie Mută

„Furie Mută”, așa am ales să se numească al treilea volum din seria „Percepții Inconștiente”. Motivul titlului îl veți afla după ce veți citi cartea, întrucât există un înțeles dincolo de orice denumire din seria asta, vorbind mai ales de titluri. Volumul doi capătă și el un alt sens acum.

„Furie Mută” arată poveștile tuturor: Seth, Nefeli și Rainer sunt la liceu. Molly nu a venit (încă) în oraș, Sid trăiește, Jordan e o copilă cât se poate de normală. Aveți ocazia de a afla tot ce s-a întâmplat, cap- coadă, ce reprezenta „cultul” lor și motivul pentru care el a fost înființat.

Toți prietenii tăi sunt niște psihopați, iar ție îți e frică de ei.

Henry e tocilarul clasei, iar Matilda încearcă să îl scoată din ale lui. Orașul e liniștit, de altele nu se prea știe nimic deocamdată.

Ceea ce se petrece după deja știți, dar cum ar fi ca toată povestea să se schimbe, pentru ultima dată? Cine știe, de fapt, ce s-a întâmplat și ce nu?

Cine spune că nu e viață după moarte și cine spune că realitatea nu e doar o percepție inconștientă pe care, odată ce o schimbi, îți poți atinge scopul?

Coperta chiar îmi place mult, Librex chiar a făcut o treabă minunată, întrucât simt că toată atmosfera eerie din carte se resimte în vizual.

Cred că în „Furie Mută” însuși cititorul devine eroul principal, care la finalul lecturii se va simți ușurat și sunt sinceră dacă spun că e o carte specială: a o scrie m-a schimbat. Așteaptă până ce Cartea I din „Furie Mută” se termină, pentru că acolo ajungi în prezent. E un roman de ficțiune în care, de data asta, se regăsesc mai multe sentimente, povești și, desigur, mai multe lucruri sunt clarificate.

Abia aștept să o citiți!

„Furie Mută”, volumul 3 din seria „Percepții Inconștiente”, în curând la Librex!

Am lansat „Flori în păr 2”!

Acum doi ani credeam că am atins apogeul și că aia e. Sunt scriitor publicat, now what?

Ieri m-am trezit cu o durere de cap, după ce mi s-a făcut atât de rău atunci când am mers să mă spăl pe față, încât am căzut din picioare. Nu înțelegeam cum voi avea eu lansare de carte în starea asta.

Continuă lectura „Am lansat „Flori în păr 2”!”

Lansăm „Flori în păr 2”!

Și dacă ai cartea, și dacă vrei să o cumperi cu reducere la Bookfest, ne vedem în ziua de sâmbătă, 1 iunie, de la ora 15:00, la standul editurii Datagroup, la lansarea asta mișto.

Cum nu am mai prea făcut evenimente, mă gândesc că e o oportunitate mișto să ne cunoaștem și să vă semnez cărțile.

Cum intrați în Bookfest sâmbătă, căutați și standul Datagroup, că va fi super și abia aștept să ne cunoaștem!

CLICK AICI PENTRU DETALII

Pentru cine e cu memoria vizuală, ca mine:47575897_2195150933840314_7978951755859755008_o

„FLORI ÎN PĂR 2” E DISPONIBILĂ! (FRAGMENTE & LINK)

Cu întârziere și aici, căci uneori uit că mai am un blog.  După un stoc epuizat, am urmărit eu cuminte să revină, și uitați cartea, în sine:

(CLICK PE POZĂ PENTRU A COMANDA)

630f00f9-9476-486b-817f-61d10d659744

Descrierea cărții:

Suntem vocile pe care le auzi noaptea în spatele blocului. Care te fac să strângi și mai rău în brațe ursulețul ăla de pluș afurisit. Vocile pentru care oricând ți-ai încălca regulile. Încă o dată și încă o dată. Din nou și din nou. Și, dacă nu ne auzi gurile, probabil că bem în mașina lui Zayden. Sau facem altceva cu ele. A avea flori în păr… poate că este o stare psihică. Însă nimeni nu are flori în păr, în afară de Amy. Eu niciodată nu am avut flori în păr. Și nimeni nu va mai avea, vreodată.

 

 

FRAGMENTE (limbaj licențios):

A postat Frank o poză cu el. Sunt la bere. Super. Doamne, e artist în vorbe chiar și la a-mi rupe sufletul! Mă arunc pe jos complet, îmi izbesc curu’ de gresia aia rece și mă întreb de ce destinul a vrut asta. Nu știu ce a fost în capul meu. Nu sunt deloc pregătită. Nu vreau să fiu adult, vreau să rămân copil toată viața mea! Și eu nu am fost niciodată copil, de fapt. Asta m-a durut. Nici de mine nu pot să am grijă!

 

La treișpe ani mi-am înscenat un viol. L-am cunoscut pe Jo, care a fost singurul meu sprijin. Până și Pârț m-a judecat, dar hai să nu îl învinuiesc acum, când nu mai poate remedia asta. Toți erau împotriva mea, toți. Nimeni în afară de Jo nu a stat să mă asculte. Caseta porno cu tipul ăla de treizeci de ani, calitate de aragaz, filmată cu fixul, înjurături eterne. Am dat-o în probleme grave, aveam anxietate socială. La paișpe ani umblam pe la psihologi. Singurul lucru pe care îl spunea mama era ”Repetentă în clasa a șasea, doamnă, vai, nu știu ce să mă mai fac, nu știu pe cine moștenesc copiii problemă ai mei, fii-miu e gay, ea e nebună, domnu’ psiholog, ajutați-ne”. ”Câte ore petreceți cu copilul dumneavoastră?”. ”Patru pe lună, cam așa”. Futu-i!

 

Mda. Pe principiul „fraierică geamantan”. Charlie zice că vrea să-mi angajeze detectivi particulari și că data viitoare vine cu Ernest, iar Jo e bolnav psihic. Chiar încep să mă îndoiesc de sănătatea lui mintală.

 

Cei mai mulți respirăm cu plămâni goi, stinși, din cauză că focul începuse să ne frigă. Și cei mai mulți condamnăm viitorul, de dragul trecutului. Totuși, de ce alergăm atât de mult pentru viitor? De ce tot ceea ce facem e de dragul viitorului, deși, adesea, nici nu apucăm să trăim acest viitor, fiind mult prea ocupați cu… viitorul? Se spune că nimic nu e pentru totdeauna, că orice se poate depăși, dar că orice se poate duce pentru totdeauna, orice poate pleca pentru totdeauna, uneori orice poate rămâne pentru totdeauna. Dar el îmi lipsește pentru totdeauna. Orice fel de tratament aș primi, din partea oricui, tot nu mă schimb. Niciodată nu am să fiu ca ei. Oricum, dacă e o persoană rea, ar merita. Ar fi scuza mea.

 

Cineva sună la ușă. Ce naiba, ăsta n-are chei? Abia ne-am certat. Vreau să merg la mama. Că ce, că nu poate să vină ea aici? Sugea-mi-ar…

-Ce ai pățit? mă sperii.

Are ochiul vânăt, tricoul rupt și abia se ține pe picioare. Mor, are și buza spartă. Simt o mică satisfacție…

-Sună la salvare…

Îl ascult. Asta fac.

-Vine acum… dar ce s-a întâmplat?

-Au venit doi tipi… nu i-am mai văzut în viața mea… și au început să dea… cred că m-au confundat… au… erau atât de hotărâți să-mi facă ceva…

-Îi cunoșteai?

-Tocmai am zis că nu i-am mai văzut, proasta naibii! isteric. Dar nici nu i-aș mai recunoaște…, se redresează.

Ajunge ambulanța și îl ia. Că nu e nevoie să vin, super, nu aveam oricum niciun chef. E o karmă, d-aia care vine când ți-e lumea mai dragă… la câte mi-a făcut mie, la cât m-a violat, lovit și insultat…

 

Ea vrea doar să te ia din viața ta,

Ea vrea doar să te ia de lângă mine,

Ea vrea doar să te ia din minciuna mea.

Uită-te la mine, cum mă dezmembrez de tot. Fă-te că nu vezi. Fă-te că ceea ce nu vezi cu siguranță, nu există! Nu interveni, să nu te bagi! Va fi drama mea, nu a ta. E viața mea, nu a ta!

 

A: ma jo…

J: e urgent?

A: nu

A: cf?

J: vb i 10 min

Nici nu scrie corect gramatical, wtf?

A: jo ce faci serios

Dă seen.

A: jo in secunda asta imi raspunzi ce pula mea faci

J: MA

J: MASTURBEZ

Poate iarăși pe filme de genul „Hot step-sister fucked”. N-ar fi prima oară.

A: a ok ….

Trece ceva timp, în care îmi fac de lucru, pentru că mereu când am treabă îmi scrie el. Dar aici nu se mai aplică. Nu pricep ce se petrece, de parcă nu poate vorbi cu mine dacă își dă laba. Mă rog, „se masturbează”, că el așa zice. E băiat finuț.

A: la ce dai laba vr sa vad si eu

J: lasa-ma dracu te rog

A: seeeecs

J: april

J: o data in viata…

J: taci!!

A: unde e lynn sa iti faca blowjob

You cannot reply to this conversation.

Despre comunitatea @floriinpar

Se vede clar că e vorba de ceva mișto. Mai exact, dinainte ca „Flori în păr” să vadă lumina tiparului, m-am gândit să iau username-ul ăsta pe Instagram, ca să nu-l ia altcineva. Nu să îl folosesc, ever. Doar să fie al meu. Știu, sunt psiho.

446208-0Totuși, când FIP a luat amploare, am zis să fac și o pagină, unde să mai comunic cu cele câteva zeci de fani care erau super hyped, era ceva de care aveau nevoie, și așa am menținut lucrurile: eu pun o poză relatable, un fragment din carte, și vă mai ofer câte o stare suplimentară. Pe lângă giveaway-uri, era o metodă mișto de a le oferi vibe-ul și celor care nu își permiteau cartea, dar erau curioși de energia ei.Continuă lectura „Despre comunitatea @floriinpar”

Flori în păr 2 – FRAGMENTE

În curând, la Editura Datagroup!

630f00f9-9476-486b-817f-61d10d659744.jpg„Suntem vocile pe care le auzi noaptea în spatele blocului. Care te fac să strângi și mai rău în brațe ursulețul ăla de pluș afurisit. Vocile pentru care oricând ți-ai încălca regulile. Încă o dată și încă o dată. Din nou și din nou. ”


„ Se spune că nimic nu e pentru totdeauna, că orice se poate depăși, dar că orice se poate duce pentru totdeauna, orice poate pleca pentru totdeauna, uneori orice poate rămâne pentru totdeauna. Dar el îmi lipsește pentru totdeauna. Orice fel de tratament aș primi, din partea oricui, tot nu mă schimb. Niciodată nu am să fiu ca ei. Oricum, dacă e o persoană rea, ar merita. Ar fi scuza mea.”


„-Doamne, te place?

– Cred, dar era pe vremea când eram îndrăgostită de Charlie pentru că mi-a povestit cum a vândut morfina lu bunică-su, că a murit de cancer, ca să-și ia mobilă de bucătărie.

-Sper să-i moară la intrare.”


„Mă trezesc la ora 1 PM. Superb, mirobolant. Îi scriu lui Jo ca data viitoare când ne vedem să îmi ia zece beri. Îmi răspunde cu „ce-s eu, ma, sclavul tau”, apoi în alt mesaj „sexual”. Îi zic că nu. Observ că are la nickname pe chat „daddy”.

A: de ce te cheama daddy?

Dacă ar ști Charlie, m-ar lega de calorifer.

J: pe mine ma intrebi???

J: pe tine te cheama „sofer de tir”


„-Joooo, povestește-mi faza cu exmatricularea, că nu mai țin minte exact!

-Aaa, în clasa a zecea?

-Da, că eu nu eram, mi-ați povestit voi, vag.

-Păi m-a pus directoarea să mă tund, diriga se ruga de mine că vai, să nu aibă probleme, și știu că am întrebat „De ce”, iar ele mi-au zis de principii, că principiile sunt pe hol și nu știu ce și m-am dus și le-am dat foc, după care am urlat pe hol că îi dau la muie lui Arouski și că îl fur în cur.

-Și?

-Păi mi-a scăzut 3 puncte la purtare pentru muie, 4 pentru cur, 5 pentru afiș, și-au dat seama că ies cu -2 puncte la purtare, așa că m-au exmatriculat. Dar a venit mama și i-a dat 1000. De aia se lua mereu de Jay că are plete și de mine nu.”


 

Copilărește, în pana mea!

Când eram doar un copil, eram o pastilă de energie. Probabil că mi se trăgea fiindcă proveneam dintr-o familie mega-unită (stăteam cu mama și bunicii, cel puțin de două ori pe săptămână venea și unchiul meu cu prietenii săi, mai ceva ca în Sims). Eram obișnuită ca toți oamenii mari să mă bage în seamă. Eram un copil extraordinar de fericit, vorbăreț, energic. Pentru mine viața era mov, păpuși. Ca și acum, că acolo încerc să mă întorc, făceam doar ceea ce voiam eu.

dsc_4803
Fotografie din folder-ul intitulat „terminare chin 1”

Continuă lectura „Copilărește, în pana mea!”

Flori în păr 2

wscsogNu știu cât timp a trecut de la ultima postare de pe blog. Dar știu că totul a meritat. A meritat să opresc brusc legături cu realitatea, chiar și în public, pentru a scrie o idee de carte, a meritat să nu dorm, a meritat ce am simțit.

După ce a fost tradusă „Blumen im Haar”, „Flori în păr” continuă să ajungă la inimile voastre, iar noi păstrăm tradiția: a avea flori în păr e un stadiu al minții. Cu toții avem flori în păr, la un moment dat.Continuă lectura „Flori în păr 2”

Singur

Cand a fost ultima oara cand ai facut ceva singur? Cand ai mers singur intr-un bar ca sa te cinstesti pe tine? Cand ai ajuns intr-un loc fara niciun fel de indicatii? Cand ai avut ultima realizare singur? Cand te-ai sfatuit singur? Cand te-ai judecat singur? Si in special… cand ai gandit singur?
Singur, fara prejudecati, fara clisee, fara ora fixa si fara stres. O zi de genul te-ar salva, nu? O zi in care seful nu are nevoie de tine la birou, o zi in care nu se pun absente, o zi in care iti scoti bateriile de la ceas si te trezesti fara alarma. Si iti faci un espresso bun, apoi te uiti pe geam. Iti dai telefonul pe avion si intri pe Facebook. Parca n-ai posta nimic. Te intorci in bucatarie si realizezi ca s-a racit cafeaua cat sa o poti bea, asa ca o savurezi, desi e espresso. Ai fuma, dar nu ai mancat nimic. Cum suna niste cereale cu lapte? Sau un sandvis? Sau orice se mananca de dimineata? Naspa, asa e. Iti scoti niste prajitura din frigider pentru ca asta poftesti tu. Si pentru ca esti singur. Iei o gura de cafea si e primul gust care iti vitalizeaza ziua. Deschizi sertarul, nu mai ai lingurite. Nu poti manca prajitura. Dar ai furculite, asa ca ce are daca ai manca-o cu furculita? Iei doua guri din blatul ala moale si insiropat, apoi iti iei pachetul in mana. Si scoti o tigara dar inca mai ai gust de cafea in gura. Pentru ca gustul asta ti-a vitalizat ziua. Iei telefonul si intri pe Insta sa faci poza la cafea, dar parca nu are sens, ca unele momente le-ai petrece doar cu tine. Si neavand vreo limita azi, cu o zi abia inceputa, iti vine in minte ceea ce iti place sa faci. Si o faci, pentru ca esti singur. Inchizi Wi-Fi-ul si te pui pe balcon. Si pictezi. Sau scrii. Sau cauti inspiratia de care nu ai nevoie pe geam, doar pentru a medita la ultimele momente in care aceasta idee, pe care o tii in tine de atata timp, e doar in capul tau. Si o transpui in realitate. Si astazi ti s-a schimbat viata pentru totdeauna.
Dar maine, maine nu mai conteza cine ai fost azi. Maine te vei intoarce la rutina ta, carand secretul unei zile petrecute singur.

Locuri prin care am fost & subconștientul

Încă nu conștientizez prin câte locuri am fost și ce mi-au întipărit ele în subconștient. Ai câteva idei, și habar nu ai de unde îți vin. Bine, poate că ar fi trebuit să vorbesc la persoana I. Că nu generalizăm. Dar totuși, mi se pare minunat că persoana care stă aici și scrie asta, pe scaun, cu un monitor în față, a admirat atâtea locuri și a simțit atâtea energii diferite, oferite de ele. E amazing, e foarte tare!

Elementul de ”trecut”, deja nu mai există, pentru că nici măcar nu mai știm ce e prezentul. Dar prefer să jonglez cu noțiunile astea, pentru că nimeni nu mă oprește. Am vizitat munți, cetăți, dealuri, pietre, locuri care te duceau cu gândul la primăvară și culori, sau altele, complet gotice și muribunde, în cel mai artistic mod posibil.

Și tu acum erai undeva, dar acum ești altundeva. Citești asta de la calculator, sau de pe mobil din pat, sau dintr-o cafenea, sau poți fi oriunde acum. Nimeni nu știe, pentru nimeni nu contează ceea ce simți, dar măcar simte pentru tine. Nu fii nesimțit.

Aici, câteva locuri prin care am umblat eu, ca un om fericit ce sunt. Așa, din poze, conștientizez atâtea detalii, de care subconștientul meu știa foarte multe, din moment ce mi-a programat să fac pozele astea, la chestii care, la prima vedere… nu mi-au inspirat mai mult decât ceea ce reprezintă. O viziune de 2-3 secunde, ca apoi să găsești altceva mai ”cool”, și să îl pozezi. Uite la ce sunt bune pozele!

Lumea se ia mereu de mine ”off, iarăși faci poze? iar filmezi?”. Păi da, că eu nu fac poze ca să le pun pe Facebook. Țin orice poză pentru mine, ca apoi… să mă uit la ea. Și să zâmbesc la inerția ei, sau la dinamismul videoclipurilor, care arată momente unice, greu de recuperat, imposibil, de fapt. Nu șterg nimic niciodată, ceea ce șterg îmi trimit, și tot așa. Hai să savurăm etern unele momente.

P.S. Eram obsedată de felinare. Și de indicatoare. Delectați-vă.

 

 

Mulțumesc, societate!

E deja ştiut faptul că trăim într-o societate cu standarde făcute la beție şi unde ăla mai prost stă pe curul lui şi devine în mod uluitor deştept. Cei care nu mă cunosc m-ar numi o revoltată, o altă gură care se ridică şi care oricum nu rezolvă nimic.Continuă lectura „Mulțumesc, societate!”

Poveștile comentariilor

Deci eu am o manie. Să ascult muzică, pe telefon, dar pe Youtube. Îmi place prea mult. Mi-e prea lene să îmi descarc muzica, oricum am și în telefon, așa că doar dau un search. Și mai am o boală: să ascult versurile și să citesc comentariile. Pe lângă trolli și oameni care se contrazic, sunt și povești.Continuă lectura „Poveștile comentariilor”

Am lansat „Percepții Inconștiente” la Bookfest!

18553897_1491591130912988_1578978958_oȘi nici nu mai știu ce să spun. A fost o zi cu încărcătură pozitivă maximă, dar și o zi începută cu emoții, o zi plină, cu adevărat plină. A fost o zi care a meritat. Mulumesc, Oana, mulțumesc, Monica, mulțumesc, Librex.

Mulțumesc celor care au venit ca să mă susțină! Vă iubesc. Mereu am să o spun. Vă iubesc.

Invitați: Monica Ramirez (seria „Alina Marinescu”) și Oana Arion (seria „Nemuritor”)

Foto: Gabriélle Güvenel

18762332_1505876266101121_809886961_n18765104_1505875932767821_1969723815_o18765168_1505875959434485_334147765_o18765200_1505876296101118_1504687619_o18765300_1505876379434443_608253556_o18765308_1505876012767813_310204530_o18766949_1505876152767799_2034523645_o18767002_1505876332767781_1443745249_o18767179_1505876056101142_1861244787_o18767219_1505875982767816_1230383003_o18789233_1505876209434460_188800131_o18789301_1505876186101129_2046647377_o18789513_1505876349434446_1948997945_o18789588_1505876232767791_1509754377_o18789751_1505876026101145_746260837_o18817375_1505875949434486_1182444201_o

 

Lansăm „Percepții Inconștiente” la Bookfest!

Sâmbătă, 27 mai, pavilion C4, orele 13:30, standul editurii Librex, autoarea adolescentă Iulia Ioniță își lansează cel de al doilea roman, „Percepții Inconștiente”, la numai un an după debutul ei literar de succes (romanul pentru adolescenți „Flori în păr”).

DSC_0210

„Percepții Inconștiente” este un SF, un „amestec de ficțiune cu mitologie, ezoterism, horror, dar și mult mister” ce a apărut luna aceasta la editura Librex.

Invitații speciali din cadrul acestui eveniment sunt:
Monica Ramirez, autoarea seriei „Alina Marinescu”.
Oana Arion, autoarea seriei „Nemuritor”.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm în număr cât mai mare!

http://librex.ro/

În curând – Interviu cu Redacția VLH