Nu știu cât timp a trecut de la ultima postare de pe blog. Dar știu că totul a meritat. A meritat să opresc brusc legături cu realitatea, chiar și în public, pentru a scrie o idee de carte, a meritat să nu dorm, a meritat ce am simțit.
După ce a fost tradusă „Blumen im Haar”, „Flori în păr” continuă să ajungă la inimile voastre, iar noi păstrăm tradiția: a avea flori în păr e un stadiu al minții. Cu toții avem flori în păr, la un moment dat.
Dar povestea a fost tristă. S-a terminat, it is over, s-a dus.
Nope.
Doi ani de muncă continuă, de dedublare de realitate și daydream constant. Doi ani în care povestea lui Amy a continuat în zeci de variante în capul meu, până când am ales-o pe cea adevărată. Doi ani în care am scris la continuarea de la „Flori în păr”.
Am încercat ca în „Flori în păr” doi să se vadă că am mai scris două cărți de alt gen între ea și prima sa parte. Voiam ca Amy să continue, dar nu neapărat la public; nu știam ce va ieși. În același timp, am vrut să mențin acea neîndemânare și acel umor tipic lumii din Hammington, hai să nu fim plictisitori!
În plin proces de corectură consider că această continuare are de toate. Amy e heroina mea literară și sunt curioasă dacă bănuiți ceea ce se întâmplă în carte. Tot ce e greu a trecut, și a corecta aproape 400 de pagini în Word e un proces lung ce merită, bineînțeles, o oarecare pauză anticipată.
Am ajuns la un document de aproape 800 de pagini în Word lunile trecute. De ce? Că nimeni nu-ți zice când să te oprești. Fiecare impresie și fiecare univers, mai ales cel din „Flori în păr”, e ca și unul real: în continuă desfășurare. E ca un film, iar datoria mea e doar să selectez, cât timp povestea se creează.
Nu poți opri asta.
Povestea mea de suflet e încă aici, și îmi va lipsi să notez ideile în oraș, să mă izolez de lume pentru că e ceva foarte complex și pe detalii. Sincer, până acum o lună, mi se părea imposibil, și deja ceva uzual să tot scriu la cartea asta, la continuare, pentru că părea irealizabil. O rutină. Fără scop. Dar un duty. Prea multe pagini, prea multe personaje noi, prea multe detalii, prea multe perspective. Nu merită! E uzual doar să scriu eu, că mi se scrie povestea în suflet și e o datorie față de Amy, poate, dar în niciun caz nu stau eu să editez așa ceva.
Uite că am stat.
#floriinpar
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 
Felicitari. Abia astept sa citesc continuarea.
Primele reactii la Blumen im Haar sunt foarte pozitive. Imi doresc sa continuam colaborarea si cu vol 2.
ApreciazăApreciază
Cu siguranță, chiar mă bucur să aud asta! Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Din pacate nu am apucat sa iti citesc cartea (dar o voi face cu siguranta), insa din lucrurile pe care le scrii pe blog si din clipurile de pe youtube, ai ajuns unul dintre oamenii mei favoriti de pe social media! Succesul tau ma inspira si ma fac sa ma ambitionez. Good luck pe viitor! Chiar esti tare! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
thank u!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
you’re welcome :)))
ApreciazăApreciază
câtă dedicație, jos pălăria!
ApreciazăApreciat de 1 persoană