De ce e bine sa faci schimbari

Fuck life, nu merge language bar-ul. Deci, fara diacritice, o postare cu 90% mai putin culta. Poate imi scapa vreo [ sau ;. Ignorati.

Ideea e ca e bine sa faci schimbari. Daca iti vopsesti parul constant si fara cap, da, chiar esti in cautarea sinelui. Dar daca odata la o perioada de timp iti schimbi culoarea parului, prin a trage linia de finish unei chestii din viata, sau pentru ca pur si simplu asa ti s-a sculat, e bine. Eu, una, nu am fost niciodata o persoana constanta din punct de vedere al fizicului. Nu ca vreau sa demonstrez ceva, dar nu ma pot uita in oglinda la infinit si sa vad acelasi lucru, acelasi par, aceeasi freza, aceleasi haine.

Am zile de boschetara, zile de fotomodel.

In primul rand, daca iti pui extensii/unghii false/ vopsea pe par, simti, practic vezi cum trece timpul: extensiile se deterioreaza, unghiile tale cresc si cele false trebuie duse la intretinere, bineinteles, cu tine de mana, iar radacinile iti cresc. Sunt altfel de riduri, o altfel de metoda de a iti arata ca timpul trece. Mai ales, daca astepti ceva cu nerabdare, fa ceva de genul. Vei vedea ca lumea nu sta pe loc, ca puteai face si altceva in timpul de asteptare and so on.

E bine, pentru ca defineste o perioada de timp.

X: ba, mai stii cand am dat teza la istorie si era iarna si am chiulit?

Un om normal ar intreba anul, ca nu-si mai aduce aminte perfect. Unul care constant evolueaza, are totusi o notiune.

Y: daaa, eram roscata pe atunci, nu?

X: dada, rosie.

Y: normal ca imi amintesc.

Si cam asa merg lucrurile. Sa nu va fie niciodata frica de schimbari. Ele tot bune sunt. Daca nu-ti sta bine cu noua culoare, sau a fost un accident, inveti ceva. Mereu inveti. O prietena de a mea si-a ars parul, si prin asta a invatat singura sa si-l refaca, si sa ramana blonda fara pic de damage x3.

Nu e bine sa pari perfect, lipsit de fail-uri, prin a te abtine de la o nebunie nevinovata, de moment. Devii, de fapt, nepatit. Si fragil.