Propriul calvar

Postarea asta va fi plină de poziki q mn. Și voi vorbi despre pseudo-prietenie.

Sunt păpușa care se uită în ochii tăi, ca o bucată de porțelan, și îți spune că ești persoana perfectă. Abia ne-am cunoscut, și deja lumea ta e în capul meu. Ceea ce vreau eu să-ți dăruiesc din a mea, în al tău. Te doare. Nu ești un om prost. Știi că nu m-am destăinuit complet, dar știi și că nu ai ce-mi face. Și mai știi și că ții la mine.

Pot fi bucăți dintr-o păpușă, sau mâncarea ta preferată. Îți pot aminti cele mai urâte traume ale tale, cu zâmbetul pe buze, pretinzând că nu știu ce fac. Te pot asculta și chiar să îmi pese. Mă poți manipula cum vrei tu, dar tot de bunăvoie voi fi manipulată. Te omoară că știi. Știi că nu ai nicio influență asupra mea. Că ești un om nesemnificativ. Că, dacă ne certăm, plâng după orgoliu, nu după tine. Că nu te numeri printre cele două persoane, pentru care aș face orice. Care au trăit cu mine, și pentru care aș da tot ce am. Care îmi oferă satisfacție constantă, și și eu lor. Ne suntem recunoscători între noi. Evoluăm împreună. Și îți vine să le omori, faci crize, na, ce să facă un om, cu o condiție umană, în situațiile față de care nu are control?

TOT YO

Dar te doare. Și m-a durut și pe mine. Ne va durea etern, pentru că doare. Ești stupefiată. Îți dorești să nu fi ajuns să mă cunoști complet, ci doar să fi rămas cu impresia a cum îți imaginezi tu că eram eu, în timp ce te uitai prin pozele mele. Ai aflat și că am defecte. Dar ghici ce? Le disimulam. Ai aflat că mă jucam cu mintea ta. Dar ghici ce? Tu mi-ai dat-o. Îți dorești să ard în Iad, sau doar să te răzbuni?

Nu reprezinți ceva anume. I am not nice. Nu te încadrezi în acele două excepții. Nu trebuie să te ucidă că dau doar like la o poză de a ta cu noi, fără să mai și comentez. Sunt o umbră. Pot să-ți penetrez sufletul, apoi să plec. Sau pot să ți-l țin în palme, până când vreau să-mi folosesc mâinile la altceva. Gen să mă șterg la cur, înțelegi tu. Aa, vrei să mă șterg la cur cu sufletul tău?

Ai o pulă, apoi nu mai ai nimic. Așa e viața. Dacă te-am ascultat o dată, a fost pentru că am avut chef. Nu îmi pasă de cum a continuat drama ta. Tu nu ești de mine. Tu nu ești omul cu care aș sta la două noaptea la mine în cameră, bând bere sau vin, și ținând teorii de viață. Ești doar un factor. Un om care mă iubește pentru imagine, nu pentru suflet. Tu îmi urăști sufletul, dar totuși tragi de mine. Trăgeai. Acum pretinzi că nu mai însemn nimic.

Ești un trup gol. Nu mai contează, oricum. Atâta timp cât nu m-am deschis cu nimic în fața ta, te omoară. Că n-ai cu ce să mă șantajezi. Mai era un caz, dar ăla nu încearcă să o facă.

Te rogi să nu mă fi cunoscut vreodată. Știu. Mă bucur.

Eu trăiesc în propriul calvar. Mă las baltă, mă agăț de mine, mă prostesc și mă deștept. Totul, în mine, ca o partidă de sex la care folosești un prezervativ din gheață. Pe nimeni n-am chinuit, niciodată, mai mult decât pe mine. I am an emotional bitch. Și fără să vreau. Sper că te face să te simți mai bine.

Am propriul iad. Și nu dai tu buzna în el, cu extinctorul. Tu ai propriile așteptări de la tine, adică și de la alții, eu nu sunt responsabilă pentru ele. Nu o să fac eu pentru tine ceea ce nici măcar tu nu ai făcut.

O să cazi, la fel cum soarele apune, după o zi de caniculă, în care ne-a făcut pe toți să transpirăm.