E deja ştiut faptul că trăim într-o societate cu standarde făcute la beție şi unde ăla mai prost stă pe curul lui şi devine în mod uluitor deştept. Cei care nu mă cunosc m-ar numi o revoltată, o altă gură care se ridică şi care oricum nu rezolvă nimic.
Da, ştiu că nu pot schimba lumea. Şi că, dacă aş putea, n-aş mai avea atâtea visuri, ci o atitudine complet opusă şi normală. Până la urmă, mulțumesc, societate, că m-ai ajutat să-mi disting culorile într-o lume care vede alb-negru!
Mulțumesc, societate, pentru toate loviturile!
Mulțumesc, societate, pentru mentalitatea pe care am dobândit-o, prin a lor, care e atât de închisă!
Mulțumesc, societate, pentru că sunt acum capabilă să învăț orice, dar nu în sistemul tău!
Mulțumesc, societate, că eşti atât de fucked up. Că dacă nu erai, poate nu mă mai interesa să învăț ceva. Totul este o lecție, pănă la urmă.
Doar o altă postare, scrisă într-un parc de prin Dorobanți…
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 