Am vise ciudate. Atât de ciudate, încât, dacă se întâmplă să le visez, le rețin ani, luni. Atât de ambiguu și de ”în astral”, încât nu le pot lăsa pentru mine. Mi se par inedite.
Visul meu, care urmează, când acumulez foarte multe, este să scot un roman cu visele mele absolut horror, care mă marchează și le simt.
O să-l tipăresc eu undeva, că nu e cine știe ce, poate chiar îl printez eu și îl vând pe propria piele, cui îl vrea, sau îl public online, având în vedere că nu sunt porno sau cu puli, pizde, morți etc. Unii oameni ar rămâne șocați de ce poate coace creierul meu, dar vă zic, într-o stare de inconștiență de zi, a omului treaz, îmi apare așa un flashback, și visul îmi rămâne în minte. Ajung să nu mai văd chestiile ca înainte si tot așa.
Sunt sinistre, credeți-mă. Dacă aș avea mai mult talent, aș fi un fel de Stephen King. Dar nu am nici pe jumătate, deci nu sunt.
XO
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 