Se aseamănă cu Stockholm-ul, doar că ești conștient, și te frustrează teribil. De când mă știu, nu îmi plăceau materiile alea, și cititorii mei fideli știu asta. Ador să studiez în timpul liber, să citesc, să lucrez, însă, informația asta, venită pe tavă, mi se pare clișeică, boring, inutilă, laolaltă etc. Niciodată nu m-amContinuăContinuă lectura „Despre depresia postliceală”
Arhive etichetă:liceu
Atinsă
Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuăContinuă lectura „Atinsă”
Călătoria mea
Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. EContinuăContinuă lectura „Călătoria mea”
Ritual psihologic spre găsirea sinelui
REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești,ContinuăContinuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”
Cădere
Cădere de la etaje imaginare ale problemelor oamenilor de rând, probleme neimportante sau nu la fel de importante precum cele grave, dar nici inexistente. Îi aud strigătul, și îmi șoptește într-una că ar trebui să fiu singură, singură pe lume. Și, într-un final, pricep ce vrea să îmi spună, lin, în ureche, ca niște cuvinteContinuăContinuă lectura „Cădere”
Outcast vs. Prostie
Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, darContinuăContinuă lectura „Outcast vs. Prostie”
(H)eroina mea literară
„Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina.” EMOȚIILE SUNT MAI TARI DECÂT ORICE DROG EXISTENT. Oricât ai scrie. E povestea aia care nu se vrea terminată. Povestea care nu te lasă să o îndrumi cum vrei tu. Povestea la care te gândești când ești beat. Povestea cuContinuăContinuă lectura „(H)eroina mea literară”
Am terminat liceul
Înainte să încep, vin la Bookfest cu „Flori în păr”. Pavilion C4-C5, 16:30, editura Datagroup. Detalii aici. Nu pot să cred, dar da. Totul e trecut, absolut totul. Acum strănut singură acasă și nimeni nu-mi spune „sănătate!”. Nu mai sunt în formare. Sunt adult, iar oamenii mă vor lăsa, în sfârșit, în pace. Nu voi maiContinuăContinuă lectura „Am terminat liceul”
Artă „prozaică”, part II
Artă prozică. Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”. De ce? Că nu puteam accepta căContinuăContinuă lectura „Artă „prozaică”, part II”
Ador liceul
Ador liceul. Oricine a inteles din asta ca eu resping cu toata fiinta sistemul si nu ii dau nicio sansa and so on, e un mare bou. Chiar daca e fata. Bou. Ador diminetile de toamna in care deschid ochii si urmează sa ma plimb. Pana la liceu. Ador acel bodyguard care era la poarta.ContinuăContinuă lectura „Ador liceul”
Scrisoare către profesori
Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea. Liceul. Locul în care nu contează cine ai fost în weekend/ vacanțe, ceContinuăContinuă lectura „Scrisoare către profesori”
văd avioane pe geam
și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuăContinuă lectura „văd avioane pe geam”
mahmureală și nesomn
Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuăContinuă lectura „mahmureală și nesomn”
Cine se aseamănă NU se adună
Decât în clasele I-IV. Și asta am crezut mereu. Persoanele diferite, vor avea constant de învățat una de la alta, decât oamenii la fel, care plutesc pe loc, fac aceleași lucruri și nu se ceartă niciodată, exact ca o sectă. Ce e mai tare? Să fii metalist înrăit și să ai o gagică care ascultă toateContinuăContinuă lectura „Cine se aseamănă NU se adună”
Oamenii proști
Deci eram pe Insta. Și văd acolo o pagină pe care o am eu de mult la follow, Awesome Inventions se cheamă. Și văd poza asta. Deci mi-a luat ochii instant. Primul meu instinct a fost să comand chestia asta, mi s-a părut genială. Dar ghici de ce? Că, de fapt, mai mult îmi luaseContinuăContinuă lectura „Oamenii proști”
Iulia Ionita: „Storytime”, seriile „Perceptii” si „Flori in Par” 